Din garsoniera din Berceni, în casa de pe lacul Snagov
Ce am văzut în 30 de ani de bancă la cei mai bogați oameni din țară.
Citește-o încet. Banii nu se grăbesc.
Am pornit dintr-o garsonieră cu un cearșaf bătut în cuie pe geam. Toată ziua număram banii altora și seara plecam acasă fără bani. Un bătrân care pierduse tot și se făcuse la loc mi-a lăsat un caiet. Cartea asta e caietul, dat mai departe.
Plată unică · Card, Apple Pay, Google Pay
Cartea apare pe ecran imediat și vine și pe email
Dacă te regăsești aici…
Nu ne permitem.
Ai auzit-o acasă de mic. Acum te prinzi că o spui și tu copiilor, înainte să faci socoteala.
Și dacă luna viitoare nu mai intră nimic?
Ai o lună bună și, în loc să te bucuri, te apucă grija.
Muncesc mult și tot nu-mi ajunge.
Toată ziua îți trec prin mână banii altora. Seara pleci acasă cu buzunarele goale.
Iar am adormit nervos.
Seara te uiți la știri și la scandaluri, te enervezi și te culci cu ele în cap.
Nu e lipsă de muncă. E frecvența pe care ai învățat-o. Și o frecvență se poate schimba.
Ce găsești în carte
Întâi povestea mea, ca să știi cine îți vorbește și de unde am plecat. Apoi cele șapte secrete, câte unul pe capitol, fiecare cu o poveste de la bancă și cu o pagină din caiet pe care s-o faci a doua zi dimineață.
„Treizeci de ani am tăcut. Un bancher care vorbește nu mai e bancher. Acum nu mai sunt.”
„Berceni, iarna lui 1993. Douăzeci și opt de metri pătrați, un cearșaf bătut în cuie peste fereastră și un om de treizeci și patru de ani care număra toată ziua banii altora.”
Toată ziua țineam în mână averea altora.
„Prima lecție n-am primit-o de la un milionar. Am primit-o de la o bancnotă murdară, cu un număr de telefon scris pe ea cu pixul.”
Banii curg spre cine îi atrage și rămân la cine răspunde de ei.
„Înăuntrul tău stă un casier care n-a refuzat niciodată un cec. Plătește tot ce semnezi. Necazul e că tu semnezi, de dimineața până seara, cecuri pe care nu le-ai citi niciodată.”
Schimbă semnătura și se schimbă și ce primești.
„La parter, oamenii vorbeau despre ce le lipsește. La etaj, despre ce urmează să facă. Între cele două etaje erau douăzeci și două de trepte și o prăpastie.”
Ce spui despre bani e ce le ceri.
„Aiud, iarna lui 1951. Un om închis pentru că avusese o fabrică scrie în fiecare dimineață, cu un chibrit ars, pe o foiță de țigară, trei rânduri. Primul e «Sunt liber».”
Ceri clar, crezi ca și cum ai avea deja, primești mulțumind.
„Tata asculta Europa Liberă noaptea, cu urechea lipită de radio, învârtind butonul milimetru cu milimetru prin bruiaj. Pe frecvența exactă, vocea venea limpede, ca din camera de alături.”
Universul nu-ți aude dorința. Îți aude frecvența.
„În martie 2002 am scris în caiet: «Lucrez cu oameni din toată lumea, într-un oraș cu un lac și cu munți.» Nu știam ce oraș. Un an și jumătate mai târziu m-a sunat directorul.”
Tu spui ce. Universul alege cum.
„Prima dimineață în casa nouă am ieșit pe ponton cu caietul din ’98 și am recitit rândul despre lac. Era scris la prezent, cu cincisprezece ani înainte.”
Banii rămân la cine rămâne același.
„O foaie ruptă din caietul lui de piele, scrisă cu stiloul, cu un scris mic și apăsat.” Ultimul ei rând e ultimul rând al cărții.
Banii ascultă.
124 de pagini7 secretepagini din caiet de completato lege pe capitol, într-o frază
Caietul dorințelor
În capitolul patru, domnul Iancu scrie în fiecare dimineață trei rânduri. Primul e ce ceri, scris ca și cum l-ai avea deja. Încearcă aici: îl scriu eu pentru tine, cu cerneală.
— Richard, ianuarie 1997, Berceni
Gata. E scris și pecetluit.
Mâine dimineață, scrie-l din nou. În carte afli celelalte două rânduri și de ce domnul Iancu le scria în fiecare zi, chiar și închis la Aiud.
Vreau caietul întreg · 60 lei →Gratuit, fără email
„Prima pagină din caiet”: 3 pagini despre ce îți spui când te gândești la bani și exercițiul celor trei rânduri. Se deschide imediat.
Deschide mini-capitolul (PDF)
Cine îți vorbește
Treizeci de ani am stat la masă cu oameni pe care îi vezi la televizor și cu oameni pe care nu-i vezi niciodată. Le-am știut conturile, fricile și ce spun când cred că nu-i aude nimeni.
Azi am șaizeci și șapte de ani, o casă pe malul lacului Snagov și douăsprezece caiete scrise de mână. N-o să găsești aici sfaturi de investiții sau scheme de îmbogățire rapidă. Îți promit ceva mai rar: după ce închizi cartea, n-o să mai poți privi banii la fel.
Richard GavrilCe spun primii cititori
„Pe mine m-a prins începutul, cu garsoniera și cearșaful pus în geam. Știu cum erau anii ăia, nu trebuia să-mi explice prea mult. Și vorba aia, că toată ziua număra banii altora și seara pleca acasă fără bani… asta o înțeleg. Cu frecvențele nu prea mă pricep, să vă spun sincer. Dar povestea aș citi-o mai departe, să văd cum a ieșit omul din situația aia.”
„Eu am o firmă mică și m-am regăsit în partea cu frica de a pierde. Ai o lună bună și, în loc să te bucuri, te întrebi dacă luna viitoare mai intră ceva. Aici mi se pare că surprinde bine lucrurile. Cu universul care trimite bani nu sunt prea convins. La mine trebuie să mai și sun clientul de trei ori. Dar exercițiul cu scrisul obiectivelor mi se pare de încercat.”
„Mi-a rămas în minte partea cu vorbele auzite acasă despre bani. La noi se spunea mereu «nu ne permitem» și m-am trezit că le spun și eu copiilor, uneori înainte să fac socoteala. Asta m-a pus puțin pe gânduri. Îmi place că explică prin întâmplări, nu folosește cuvinte complicate. Doar că unele idei se repetă și pe alocuri aș mai fi scurtat.”
„Bine, dar să nu dăm acum toată vina pe om că n-are bani fiindcă gândește prost. Mai contează și salariul, cine conduce, ce se întâmplă în țara asta. Aici aș avea eu o discuție cu autorul. În schimb, la partea cu televizorul m-a nimerit. Mă uit seara la toate scandalurile, mă enervez și mă culc nervos. Acolo, da, am zis: uite că pe asta o fac și eu.”
„Sincer? După titlu, am zis că iar e una care-mi spune să mă gândesc la bani și vin ei singuri. Începutul e mai interesant decât mă așteptam. Domnul Iancu mi-a plăcut, eram curios ce mai zice. Eu nu prea am răbdare cu cărțile, dar asta se citește ușor. Aș fi vrut totuși să văd mai clar ce a făcut omul concret între garsonieră și casa de la Snagov.”
„E plăcut scrisă, are un fir pe care îl urmărești ușor. Ideea caietului mi-a plăcut: să stai câteva minute cu tine și să vezi ce vrei. Dar eu am lucrat cu cifre toată viața și, când citesc că banii pleacă fiindcă ți-e frică să-i pierzi, vreau și o explicație mai concretă. Ca lectură care îți dă curaj, da. Pentru administrarea banilor, eu aș avea nevoie și de calcule.”
Le-am pus întregi, și cu ce nu le-a plăcut. Așa e cinstit. — R.
Întrebări
Imediat după plată, cartea apare chiar pe ecran, cu un buton mare: „Deschide cartea”. În câteva minute o primești și pe email, ca s-o ai mereu.
Pe telefon, pe tabletă sau pe calculator. E un PDF de 124 de pagini, în română. Îl salvezi o dată și îl citești și fără internet.
Nu. Plătești o singură dată 60 lei și cartea rămâne a ta.
Cu cardul, cu Apple Pay sau cu Google Pay. Plata e procesată de Whop, care îți trimite și chitanța. Datele cardului nu ajung la noi. Banca îți poate cere o confirmare prin SMS sau în aplicație: e normal.
Da, cu cardul. Pentru Apple Pay sau Google Pay apasă pe cele trei puncte ⋯ de sus și alege „Deschide în browser”.
Uită-te și în Spam sau în Promoții. Dacă nu e acolo, cere un link nou pe pagina Acces la carte, cu emailul folosit la plată, sau scrie-ne la buni.tigaret@gmail.com.
Nu. E o poveste și un caiet: șapte secrete despre manifestare și despre felul în care gândești banii. Nu conține sfaturi de investiții și nu promite câștiguri.
Ultimul pas
Un caiet, o lampă și trei rânduri. Restul ți-l spun în carte.
Plată unică · Card, Apple Pay, Google Pay
Cartea apare pe ecran imediat și vine și pe email